Soarele face bairam pe-afară.
Ridică lucruri, apoi le coboară.
La depozitul de lînă, o mîță în călduri zice ow
...wow... și se trage pe burtă spre baloții mari de brînză,
mierle se hlizesc, cad ca jarul
și-încearcă să se cocoșească.
Soarele îmi întinde umbra, comestibilă.
Corbii fierb
și varsă umbre ca uleiul de carter.
Bru-huu, un tip drege o voce de cal vorbitor,
o nevastă bătrînă în albastru de bebeluș face cu mîna, își dezvelește dinții,
iar eu încerc să mă descurc dar
nu poți trăi doar cu lumină și culori crude, nu?
Nu?
Fie ele și Adam și Eva
de galben și albastru.
(Din Jen Hadfield, Nigh-No-Place, 2008)
